Revin aici dupa o lunga pauza in care am fost destul de ocupata, pe scurt am nascut si cresc o fetita minunata care imi ocupa 1000% din timp, care m-a facut sa inteleg ca nu aveam nici idee despre ce inseamna cuvantul "obosita", dar care de asemenea m-a facut sa simt o iubire atat de mare cum nu credeam ca un om poate simti. Sa fii mama este minunat, singurul lucru ce te face sa fii cu adevarat fericit cu tot cu noptile nedormite, kilogramele luate, cearcanele si lipsa de timp pentru orice alt nimic, ajungand sa consideri o baie cu spuma un lux nepermis.
Am atatea de impartasit dupa aceste 3 luni si jumatate. Am nascut pe data de 21.09.2010, la ora 11.30 prin cezariana ( alegerea doctorilor si multumesc lui Dumnezeu ca a fost asa pentu ca fetita a avut nevoie de respiratie artificiala, nici nu vreau sa ma gandesc ce se putea intampla la o nastere normala). S-a nascut la 40 saptamani si 3 zile cu circulara de cordon, placenta imbatranita si calcificata, o usoara anemie, eu avand colul foarte lung si inchis, de fapt nici burtica nu coborase, toata lumea credea ca sunt in luna a 7 a. Nu a fost asa cum planuisem, dar atata timp cat a fost mai bine pentru ea, ma consider cea mai fericita.
Ca rezultat a fost un start destul de prost cu alaptarea, dar am reusit sa rezolv si aceasta problema si va voi impartasi cum intr-un post ulterior - am testat foarte multe produse de stimulare a lactatiei pana sa gasesc ceva care chiar sa dea rezultate, papam doar san si suntem foarte multumite.
Am ales sa o cheme Maya, un nume pe care eu l-am iubit mereu. Este un copil foarte energic (doarme minimul de 12-13 ore pe care un copil la varsta ei trebuie sa il realizeze in 24 de ore), restul de timp imi necesita toata atentia. Dar nu ma plang pentru ca de fapt asta inseamna sa fii mama. Acum insa s-a trezit si vrea sa pape asa ca va las cu o poza din maternitate si promisiunea sa fiu mult mai constiincioasa de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu