A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris aici. Motivele sunt diverse: prinsa in valtoarea cautarilor si a aventurii, a emotiilor si a temerilor am omis sa impartasesc experientele mele cu cele carora poate la un moment dat le vor folosi. Insa intre timp m-am convins ca pentru a fi informata in adevaratul sens, pe langa carti si alte materiale suport, cea mai importanta este experienta: a ta sau, preferabil, a celor din jur.
Pe scurt voi incerca sa conturez cam ce a insemnat viata mea de mama atasata permanent de pruncul din pantec prin magicul simt fizic, dar si mai magicul simt emotional, in decursul lunilor ce au trecut.
In primul rand am mai crescut. Maine implinim 30 de saptamani - 7 luni jumate de emotie si bucurie, temeri si necunoscute. Citeam un post mai vechi in care spuneam ca am un feeling ca este baietel. Cred ca ar trebui sa ma las de meseria de prezicatoare pentru ca minunea din burtica este o fetita in adevarata ei splendoare :). Si eu o ador. Ii ador miscarile in primul moment al diminetii in care tiptil, din prima secunda in care il alung pe mos ene, isi face simtita prezenta ca un dulce "mami, sunt aici", ii ador piciorusele care impung cu puterea unui mic luptator prin pantecul cald , felul in care "fuge" dintr-o parte in alta a garsonieriei la un zgomot puternic si ador si singura ecografie in care a indraznit sa isi arate fetisoara cu nasucul mic si rotund si cu buzele tuguiate.
Minunat mister acest sentiment: sentimentul matern ce ti se incolaceste ca o franghie cu ghimpi in jurul inimii inca din prima clipa in care vezi doua linii colorate pe un bat de plastic, si stii clar ca din acel moment exista ceva mai important decat tine... in tine. Minunata legatura vizibila si invizibila creata de divinitate intre mama si prunc - simte ce simti si tu, se hraneste cu ceea ce tu te hranesti, respira si oxigenul, dar si sentimentele tale. Minunata nevoia pe care ambele fiinte o au una pentru cealalta, pe care intregul corp o respira - stiati ca dupa nastere, atunci cand pruncul plange, laptele mamei curge din sani ?
In aceste conditii stau si ma intreb: daca toate aceste lucruri sunt naturale, vin de la sine pentru ca asa este natura fiintei noastre, de ce este nevoie de toti acesti termeni, toate studiile si teoriile care ne invata, ne indruma , ne spun ce si cum trebuie sa traim, sa simtim? Raspunsul e simplu: pentru ca inconjurati de procedee medicale, de optiuni vandute ieftin in mass media si in toate vitrinele lucioase inlocuind prezenta mamei si nevoia primara, de dorinte de a imita celebritati de plastic, uitam esentialul- copilul are nevoie de mult, mult mai mult decat o iubire pe care o simtim toate intr-o oarecare masura.
De aceea nu inteleg mamele care nu concep ideea de a-si alapta propriul copil negandu-i aceasta esenta a vietii daruita de natura nu noua, ci copiilor nostri, alegand ca prioritara o functie sexuala a sanilor, vanduta de Hollywood si de reviste de scandal. Nu inteleg nici aceasta tendinta exagerata spre cezariana, cu mentiunea faptului ca exista persoane limitate medical, fizic si chiar psihologic la aceasta varianta. Este demonstrat faptul ca nasterea naturala ii este favorabila copilului, presiunea exercitata ajutand la eliminarea lichidului din plamani, lactatia instalandu-se mult mai devreme, capacitatea de a te apropia de propriul prunc, de a-l ingriji fiind stirbita de operatia chirurgicala menita nevoilor medicale si nu dorintei de a naste "elegant". Daca acesta ar fi un considerent atunci copiii ar trebui conceputi toti in eprubete ca si asta este medical posibil si este tot elegant.
Dar aspectul cel mai judecabil in aceasta situatie este ca si atunci cand mama este dornica sa faca alegeri corecte, in loc sa fie incurajata, ea este sufocata de sfaturi diverse si idei nastrusnice: dupa nasterea naturala nu mai oferi satisfactie barbatului, daca alaptezi ti se urateste pieptul, daca alaptezi exclusiv nu este de ajuns pentru ca nu este laptele destul de gras, se strica laptele in san si multe alte tampenii de gen.
In fond fiecare are dreptul de a-si stabili prioritatile, ati putea spune. Este adevarat , dar trebuie tinut cont ca alegerea o face mama pentru doua fiinte, una prea inocenta si fara glas pentru a avea drept de a alege.
De aceea consider utile toate aceste staruinte de educare a tinerelor mame. In Romania, din pacate, aceste idei ajung prea greu si prea putin. Consider esential ca o mamica sa fie informata si asupra acestor aspecte, chiar daca in maternitatile din Romania daca mentionezi ceva despre skin to skin contact sau ideea de a nu taia cordonul ombilical cat acesta inca pulseaza, risti sa fii luata peste picior - si acesta este cazul bun. Pana si dorinta fireasca de a alapta exclusiv in maternitate este vazuta ca un atac la adresa asistentelor sau ca pe un simplu moft.
Prin aceste concepte - bonding si attachment parenting - se incearca sa se atraga atentia asupra faptului ca aceste prime momente esentiale, odata trecute se pot transforma in sentimente de deconectare intre mama si prunc si ulterior in insecuritate.
Attachment parenting este un modus vivendi in relatia parinte - copil, ce contrazice clar teorii si metode mai agresive cum ar fi conceptul Ferber si celebra metoda "cry it out" adoptata inca de multa lume, pe care, la un nou-nascut, eu una o consider barbara. AP se bazeaza pe niste principii clar definite: pregatirea fizica si psihica pentru sarcina si nastere, birth bonding- crearea legaturii la nastere, baby wearing - purtarea in brate/ sling, etc a copilului, alaptarea la san pe principiul cererii, co-sleeping, credinta ca plansul copilului semnifica ceva si nu este folosit doar "ca asa vrea el", limitarea daruirii de sine la granitele normalului si sanatosului si analizarea tuturor sfaturilor primite in vederea educarii ca mama. Desi nu consider toate aceste principii ca potrivite opiniilor mele (ex : co-sleepingul, il consider periculos pentru copil daca se ia in considerare factorii SIDS), mi se pare ca aceasta teorie este cea mai potrivita conceptelor mele si cea mai baby-friendly si sunt sigura ca orice mama ar avea de invatat ceva din ideile si adevarurile demonstrate stiintific pe care acestea se bazeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu