Nu stiu de ce, dar de cateva zile simt asa o nostalgie si un dor de Paris... Se apropie toamna (desi nu o arata inca) si cumva, in sufletul meu, cele doua sunt si vor fi mereu legate. Pentru mine Parisul este si va fi cel mai chic oras de pe Pamant, este si va fi legat mereu de romantism, de dragoste si de eleganta. Parisul este echivalentul acelui "savoir vivre" invidiat mereu cu micutele cafenele atragatoare, cu femei cu stil ce imping mereu moda cu un pas catre un alt nivel, decadenta dulce in stilul "les annees folles".Frunze aramii ce se astern bland pe jos, pasi grabiti pe asfalt, aerul putin intepator de la prima boare de vant a diminetii si acea prima esarfa - accesoriu perfect al sezonului rece - asortata elegant tinutei pentru noul sezon. Indragostiti ce isi fac promisiuni si privesc catre "la tour Eiffel" pe sub umbrela; in gand mereu aceleasi versuri ale unui cantec vechi: "que tu es belle!".
Cu o promisiune ca ma voi intoarce si voi aduce cu mine cea mai importanta fiinta mie, parasesc orasul luminilor si las in urma cateva instantanee facute in momente magice.








Desi nu ar trebui sa am inca probleme de acest gen, iata ca ma confrunt cu primele riduri fine in jurul ochilor. De ce.. o stiu prea bine – ochelarii de soare tinuti mai mult pe cap decat pe nas si un tic de a miji putin ochii de fiecare data cand ma concentrez. Rezultatul: o sesiune de cosmetics shopping la standul de dermato-cosmetice in scopul aflarii cremei perfecte contur care sa hidrateze puternic, dar sa aibe si un usor efect antirid.

Alegerea mea si a Alessandrei Ambrosio se pare :).